Dulciuri de pe vremea bunicii

Dupa cum stim bunicile noastre detin o comara de retete, imparasite mai departe sau nu. Clar este, ca tot ceea ce fac ele la plita, in rola ori cuptor le iese fenomenal, nicaieri nu gasim mancare mai buna ca la bunica (cel putin in cazul meu asa este). Eu si sora mea suntem foarte apropiate sufleteste de bunica de pe mama care ne-a crescut in primii 7 ani din viata, dupa care mergeam la ea in vacantele de vara si iarna. Am avut ce invata de la ea si mai am, se supara cand greseam apoi tot ea ne impaca si ne explica de ce s-a suparat pe noi, ne sfatuia ce e bine si ce nu. Nu stiu ce sa mai zic, ar fi multe de zis, daca e sa o descriu pe bunica, e o bunica ideala la propriu, o bunica ca in cartile de povesti la fel si bunicul care mereu ne spunea basme, povesti, povestiri de viata, bancuri si alte intamplari amuzante. Bunica, intotdeauna ma surprinde cu setea ei de nou, desi batrana are o energie debordabila, nu poate sa stea locului, toata ziulica umbla ca furnica, nu mai zic cum reactioneaza atunci cand i se aduna toti nepotii in casa;))...

Desi mereu incercam sa copiem retetele lor nu o sa ne iasa la fel niciodata, cel mai bine este sa ne bucuram incontinuare de bunatatile care le pregatesc cu mult suflet si daruire. Bunica mea m-a surprins de curand cand am auzit din gura ei, si nici nu m-am gandit vreodata ca vreo bunica de la tara sa pomeneasca de pizza. Prima data cand am intrebat-o daca vrea sa ii aduc a zis ca nu vrea, nu stie ce e, pana acum o saptamana cand am surprins-o cu vizita mea si mi-a zis ca vrea sa ii fac o pizza sa vada cum e ca apoi sa faca si ea. Am o bunica pretioasa, iubitoare, puternica, energica, plina de bunatate, hazlie, mereu cu zambetul pe buze si plina de glume, foarte harnica, obsedata de curatenie, perfectiune si pe langa asta face cea mai buna mancare: cele mai bune placinte si cea mai buna zacusca din lume o gasesc numai la ea. Chiar m-am gandit, ca intr-o zi, cand o sa fie timp mai mult, sa scriu toate retetele mele preferate. Ce ma bucura este ca de fiecare data cand i-am dat o parere in ceea ce priveste mancarea, a luat-o in considerare. Imi amintesc cum vara trecuta atunci cand o ajutam sa faca chiftele, din greseala a pus scortisoara in loc de ienibahar (inainte nu folosea aceste condimente dar i-am mai diversificat eu gama de condimente sa incerce si alte gusutri, oricum cred ca intr-un final le descoperea si singura mai ales ca acum in fiecare sambata, la ea in comuna vine targul cu de toate), si i-am zis sa lase asa sa vedem ce o sa iasa, pe moment nu s-a simtit multumita pentru ca nu ii place sa greseasca, dar cand a venit o data in vizita la mine mi-a adus chiftele la care a adaugat si putina scortisoara;)), si uite cum dintr-o greseala a creat chiftele altfel.

Tocmai de asta m-am gandit sa scriu si doua retete in cinstea bunicelor noastre minunate, care sper sa traiasca mai mult de 100 de ani.

Tort din hrisca

Ingrediente:

- 100 g faina de hrisca

- 100 g amidon

- 6 oua

- 1 ceasca de zahar

- 1 lingurita praf de copt

- un varf de cutit de scortisoara.

Mod de preparare:

Se bat bine ouale, se adauga zaharul, faina, amidonul, praful de copt, scortisoara si se amesteca bine. Se toarna compozitia intr-o tava rotunda unsa, dupa care se da in cuptorul preincalzit  timp de 30 de minute. Dupa ce s-a racit se portioneaza in triunghiuri ce se pudreaza cu zahar vanilat ori unse cu gem de visine ori capsuni sau se taie in jumatate pe orizontala si se umple cu crema de vanilie, frisca din smantana batuta bine la care se adauga esenta de vanilie si portocale, iar deasupra se garniseste cu gem de fructe de padure ori cum doriti in functie de preferinte. Variantele pentru umplutura si decor sunt multe, dupa cum va indeamna imaginatia si papilele gustative.

Clatite de hrisca

Ingrediente:

- 300 ml lapte

- 150 g faina de hrisca

- 2 oua

- 1 lingura zahar vanilat ori esenta de vanilie

- un praf de sare

- ulei.

Mod de preparare:

Se amesteca ouale cu zaharul vanilat, sarea iar apoi se adauga faina putin cate putin amestecand mereu pentru a nu se forma cocoloase. Se incinge putin ulei intr-o tigaie, se toarna un polonic de compozitie, se prajeste clatita pe ambele parti pana se rumenesc putin, apoi se rup in bucati ori se lasa intregi. Se servesc cu dulceata voastra preferata si crema de vanilie, crema de lapte si sirop de agave.

Pretuiti bunicile! Daca sunteti departe vorbiti macar la telefon, o va unge pe suflet doar sa va auda glasul. Pe a mea daca nu o sun, se gandeste ca am uitat-o, ca nu mai este o bunica buna iar atunci cand o sun nu se mai opreste din vorbit, se aude bucuria din glasul ei...

Pe voi cu ce bunatati v-a indulcit bunica?