luni, 10 iunie 2013

Disciplina exagerata in familie, scoala si serviciu - atitudinile educative




Disciplina reprezinta respectarea constienta a regulilor, acceptarea valorilor de convietuire sociala. Aceste reguli, valori trebuie insusite, invatate de la varsta frageda, din copilarie, in cursul educarii, invatand ceea ce este corect si ceea ce nu este corect. Disciplina, autodisciplina sunt foarte importante in toate domeniile vietii, incepand de la scoala pana la circulatie, de la locul de munca pana la familie. lipsa acesteia conduce la haos, tulburarea relatiilor, insa si disciplina exagerata este foarte daunatoare. De exemplu punctualitatea este o virtute, insa rabufnirea isterica pentru o mica intarziere este un simptom al disciplinei exagerate. In general, vorbim de disciplina exagerata in cazul existentei urmatoarelor trasaturi:
- ordinea, punctualitatea, curatenia exagerata
- considerarea tuturor celorlalti neglijenti, imprastiati, lenesi, desconsiderarea, subestimarea lor
- neincrederea, darzneia, neinduplecarea individului fata de sine si fata de altii
- simtul inferioritatii, evitarea relatiilor interumane
- probleme fizice frecvente: dureri musculare, de cap, tulburari de somn, constipatie, dureri ale membrelor, probleme gastrice
- mania performantelor continue ("Asta mai trebuie sa fac") , efortul continuu (workholism)
- incapacitatea de relaxare, odihna
- tensiune psihica, nemultumire constanta, senzatia de "ceva nu am facut bine in viata".
Disciplina exagerata, intoleranta, cerintele imposibil de realizat ale parintilor, profesorilor conduc la o grava tulburare a personalitatii. Copilul care creste intr-un mediu plin de teama, rece, lipsit de dragoste, va deveni un adult anxios, suferind de lipsa increderii in sine, incapabil e a se bucura, temator de toate. Este insa posibil ca si acesta la randul sau, in calitate de parinte, sef sa aiba un comportament distant, rece, poate chiar agresiv, razbunandu-se astfel in mod inconstient pentru perioada din copilarie. Va manifesta ura fata de indivizii de succes, degajati, iar in adancul sufletului, ii va invidia inconstient. cu totii cunoastem adultii care se leaga nemotivat, continuu de tinerii pe care ii considera lenesi, care ii urasc pe cei liberi, ei nebucurandu-se de toate acestea.
Atitudinile educative
Intr-o opinie psihologica comportamentul educativ poate fi redat in doua dimensiuni: una dintre acestea se situeaza intre permisivitate si limitari, referindu-se la libertatea psihica si fizica a copilului, cealalta intre polii spirituali "cald" si "rece". In baza combinarii valorilor extreme se pot descrie 4 comportamente educative de baza (ale parintelui, profesorului, chiar sefului). Copilul crescut in baza unei atitudini calde, permisive va fi prietenos, echilibrat, interesat, cu spirit creativ, insa adesea agresiv si incapatanat, deoarece nu trebuie sa se teme de o eventuala pedeapsa aspra. Din comportamentul rece-permisiv lipseste dragostea, atentia, copilul de aceea poate face multe, deoarece nu i se acorda atentie. copilul reactioneaza la raceala, antipatie cu agresivitate, ceea ce duce la asprirea pedepsei fizice. Parintele care isi creste copilul cu caldura dar prin impunerea unor limite il protejeaza excesiv, ceea ce poate duce la izolare si anxietate. Acest copil este "elevul silitor", desi nu este independent si nici in special creativ. Parintele rece, care impune limite nu isi iubeste copilul, insa acest lucru il tine secret si fata de sine, este parintele martir, care face totul pentru copilul sau, iar acesta este totusi nerecunoscator. Copilul va dezvolta grave tulburari nevrotice.
Oamenii in care nu se poate avea incredere, nepunctuali, care uita de promisiuni doar au de castigat daca vor incerca sa se aduce (sarcina nu foarte usoara dar nici fara speranta). Oamenilor iuti la furie le este mai greu sa se schimbe, insa se merita: pe cat de daunatoare este disciplina exagerata, pe atat de utila este autodisciplina (caci este indreptata spre scop).

0 comentarii :

Trimiteți un comentariu

 
© 2014 Badita.com. Politica de securitate Google