Formele de manifestare ale urii si cauzele ei - ce putem face impotriva urii?

Ura, la fel ca si dragostea, este un sentiment extrem, opus celeilalte, care poate chiar trece in dragoste si viceversa. Poetul antic Catul scria: "Iubesc si urasc in acelasi timp. Si poate ma vei intreba de ce o fac...Nu stiu ce sa-ti raspund, dar simt ca asa se intampla si ma chinuiesc." Ambele sunt sentimente deosebit de puternice care pun stapanire pe intreaga personalitate si care cu greu pot fi intelese in mod rational. Frecvent se intampla ca persoane care nu demult se iubeau cu pasiune, aparent fara motiv incep sa se urasca. In mod firesc ura se poate manifesta si independent: o persoana incepe sa simta ura fata de o alta persoana, eventual un grup de persoane din motive rasiale (uraste de exemplu bogatii, afirmand ca acestia si-au asigurat avutia prin metode nu tocmai corecte)...Si antisemitismul reprezinta de o vreme o problema importanta.

Adesea arta reda individul plin de ura, de dorinta de razbunare, de exemplu figura demonica a dramei lui Shakespeare intitulata Richard al III-lea, in care regele de acelasi nume, imediat la inceputul lucrarii declara: "Nici sa ma imbii la galese taifasuri...Mi-am pus in gand sa fiu un ticalos...". Conform definitiei celebrului psiholog Allport, prejudecata fata de ceva diferit reprezinta o antipatie bazata pe generalizare gresita si inflexibila.

Fiecare dintre noi ar trebui sa lupte impotriva prejudecatii.

Formele de manifestare ale urii

Ura este strans legata de teama, furie si agresiune. De exemplu putem urî persoana de care ne temem. In acest fel, un parinte sau un sef poate fi tinta urii. In asemenea cazuri manifestarea urii este impiedicata de teama: exprimarea urii ar avea repercusiuni grave. Cine a ridicat mana  asupra sefului, a doua zi nu mai are ce cauta la serviciu. Insa ura reprimata rabufneste in alt loc, adesea acasa sau la meciul de duminica. Locatiile "excelente" de descarcare a agresiunii sunt meciurile sportive, incepand cu fotbalul, pana la box. La fel ca si sentimentele si ura cunoaste diferite grade. Cine manifesta ura poate pedepsi prin ignorare, insa poate si actiona. Zilnic in presa citim articole despre batai, agresiuni cu cutitul sau pistolul, in cazuri extreme o persoana poate avea manifestari deosebit de periculoase, izbucniri spre omucidere.

Indivizii, grupurile de indivizi plini de ura sunt capabile de orice. Adesea ura este insotita de fanatismul politico-religios.

Se poate intampla, in general, in mod inconstient ca ura persoanei sa se indrepte impotriva propriei persoane. Aceasta ura fata de sine, adesea este insotita de o nemultumire vesnica, depresie severa, chiar suicid. Cauza de baza a acestui sentiment o reprezinta lipsa de dragoste si de apreciere din copilarie.

Cauzele urii

De obicei, acea persoana manifesta ura care deja in copilarie intampina obstacole in realizarea scopurilor sale. Frustrarea conduce la furie si agresiune. Persoanele la care nici parintii, nici membrii mediului sau nu combat aceasta furie, vor deveni adulti agresivi si plini de ura. Agresivitatea este agravata si de faptul ca datorita agresivitatii sale, copilul nu este acceptat de ceilalti. Se formeaza un cerc vicios in care individul se multumeste cu faptul ca daca tot nu este iubit, macar ceilalti sa se teama de el. Asemenea persoane care nu au parte de recunostinta dragoste vor deveni gelosi, invidiosi, misogini, femei care urasc barbatii, persoane varstnice care urasc tinerii s.a.

Ce putem face impotriva urii?

Daca noi suntem victimele urii, putem reactiona in doua feluri: fie incercam sa clarificam cauza urii, fie evitam persoana in cauza. Prima modalitate este mai buna, insa numai daca cealalta persoana accepta o discutie sincera. Adesea, din motive de autoaparare merita evitate asemenea persoane (cei urasc au o putere de neimaginat). Oricat de neplacut ar fi, exista situatii cand identificam ura in noi insine. Este mai bine sa nu o suprimam, ci sa incercam sa ii identificam cauza. Daca nu reusim fara ajutor, ne putem adresa psihologului.