Reguli de aur in prepararea ceaiului

Ceaiul a fost descoperit acum 5000 de ani de imparatul Shen Non care, intr-una din calatoriile sale, s-a oprit sa se odihneasca sub un arbore de ceai, fara sa stie ce fel de copac este. In timp ce fierbea niste apa de baut, din copac au cazut in vas cateva frunze. Se pare ca bautura astfel obtinuta i-a placut imparatului foarte mult si a adus-o cu sine la curte. Inceputul cultivarii arborelui de ceai dateaza din anul 350.

Ceaiurile din ierburi sau chiar din fructe incanta cu aromele lor deosebite.

Ceaiul negru si ceaiul verde reduc riscul de cancer si scad nivelul colesterolului. Ceaiul se prepara corect prin infuzia frunzelor de ceai in apa fierbinte si o fierbere in continuare de 2-3 minute, dupa care se lasa in repaus 5-10 minute.

O fierbere prea indelungata a frunzelor de ceai determina dizolvarea substantelor tanate (sare a acidului tanic) continute de acestea, rezultand un ceai inchis la culoare si iritant pentru tubul digestiv.

Iata care sunt cele cinci reguli de aur in prepararea ceaiului:

1. Intai se incalzeste ceainicul si strecuratoare.

2. Se masoara ceaiul cu ajutorul strecuratorii deja incalzite si se lasa cateva momente pentru a permite aburului sa trezeasca aroma frunzelor de ceai.

3. Se toarna apa fierbinte (nu clocotita) peste frunzele de ceai. In cazul ceaiurilor albe sau verzi, apa trebuie sa fie chiar aproape de punctul de fierbere.

4. Se lasa ceaiul sa se aseze in functie de marimea si varietatea frunzelor.

5. Se inlatura strecuratoarea cu plante, se amesteca si se serveste.

Ceaiurile parfumate sau aromatizate sunt foarte raspandite si foarte apreciate mai ales de cei cu gusturi exotice. De obicei se aromatizeaza ceaiurile de calitate medie si rar cele de calitate superioara. Exista doua procedee de aromatizare: unul la care se folosesc plante naturale si evident este costisitor si altul la care se folosesc esente sintetice similare formulei analogicilor lor naturali. Prezenta aromatizantilor este indicata pe ambalaj.

Ceaiul se preteaza la consumarea lui prin tot felul de ritualuri, in functie de societatea si obiceiurile respective. De exemplu ceaiul de la ora cinci, din Anglia, are o insemnatate sociala si tot in acest fel se obisnuieste si in tarile musulmane, asiatice sau chiar in Rusia.