Sanzienele, cea mai mare sarbatoare populara

Sanzienele sau cum mai este ea numita in zonele sudice ale tarii, Dragaicele. Aceasta sarbatoare incepe la sfintitul soarelui in ziua de 23 iunie si se termina la miezul noptii pe 24 iunie. In acest interval are loc o succesiune de ritualuri magice cu origini precrestine si cu o intensitate fara echivalent atat la romani cat si la alte popoare europene. La Sanziene ierburile si vietuitoarele trebuie privite cu luare-aminte pentru ca ele se schimba si vestesc intoarcerea mersului timpului. Acum, cucul se opreste din cantat, motiv pentru care sarbatoarea se mai numeste si Amutirea cucului, iar pasarile cantatoare urmandu-i exemplul, incep sa-si domoleasca trilurile in saptamanile care urmeaza. Vacile si oile incep sa dea lapte mai gras, pentru ca s-au saturat cu mana lasata pe firele de iarba, dupa jocul sanzienelor.

Frumusetea sporeste la femeile care tin sarbatoarea Sanzienelor dupa datina. Ele nu trebuie sa coasa, sa spele sau sa gradinareasca in aceasta zi binecuvantata. La rasarit de soare, fetele si femeile trebuie sa se spele cu roua de pe iarba necalcata, privind inspre soarele care se iveste. Apoi, trebuie sa vorbeasca cu o batrana cuviincioasa, care sa ia cu o naframa noua roua diminetii dintr-o poiana necalcata, roua pe care sa o stoarca intr-o ulcica noua. Cu roua aceasta se scalda obrazul noua dimineti si noua seri la rand, pentru ca frumusetea sa sporeasca, si odata cu ea, dragostea.

In unele sate era obiceiul ca perechile casatorite sa se imbaieze impreuna la rau, chiar la apusul soarelui. Apoi se strangeau in jurul focului si dansau pana se adunau toate stelele pe cer. 

In ziua de Sanziene, fetele de maritat faceau cununi de flori si le aruncau pe acoperis. Daca ramaneau aninate si nu cadeau, insemna ca in anul acela se vor marita.

Plantele de leac au putere inzecita de Sanziene, cand trebuie culese cu grija si mare smerenie. 

In Teleorman si in unele zone din Oltenia, exista dansul dragaicelor, 5 sau 7 fete mari, dintre cele mai frumoase si cuminti din sat, joaca in hora, ore in sir, invesmantate in alb si cu cununi de sanziene galbene pe cap. La hora dragaicelor participa tot satul, iar in toiul jocului, mamele care au un copil bolnav pun in mijlocul horei o haina de-a copilului, pentru ca dragaicele, printre altele, sunt si ocrotitoarele copiilor, vindecandu-i. Apoi, batranii si cei bolnavi primesc la sfarsitul jocului, o floare din cununa dragaicelor, pe care o vor pastra pana anul viitor, ca sa-i apere de dureri si sa le vindece bolile.